Suntem un Suflet intr-un trup

Multa lume confunda, spune ca suntem un trup cu un suflet, cand de fapt este invers... trupul.. este doar ceva material, cu niste necesitati creeate de suflet. Trupul este un lucru care ne blocheaza sufletul, fara trup am cunoaste adevaratul cuvant al libertatii. Spre deosebire de corp, sufletul nu va muri niciodata, va ramane vesnic viu, in schim corpul va muri, se va decopune, va deveni din nou tarana, asa cum Prometeu a facut oamenii. Toti suntem speriati de moarte, ne e frica de momentul in care ne va lua la ea, dar de fapt, ne este frica de toate lucrurile pe care le vom rata, de SINGURATETE,de uitare,de ceea ce inca nu am apucat sa facem, de iertarea pe care inca nu am obtinut-o sau oferit-o cuiva, de planurile pe care ni le va sfarsi si de momentul in care vom da socoteala pentru ceea ce am facut gresit. Tudor Arghezi a spus ca "Mortea ia infatisarea unui dar: moartea pare ca insemneaza ceva, nu se stie ce. Esti ca pe un balcon inalt, cu noapte multa dedesubt, in care arunci tigarile fumate si inca aprinse: tigarile, gandurile..” Atunci cand mori de batranete, stii ce te asteapta si stii ca ar fi momentul propice in a-ti satisface dorintele din trecut, incepi sa ceri iertare sau sa ierti, sa pleci cu sufletul cat mai curat dintre muritori, pentru a te bucura de viata vesnica, dar cand mori tanar? Cand da o masina peste tine pe trecera de pietoni, sau bei prea mult, sau iei prea multe pastile, de fapt de aceasta moarte ne este frica. De a nu-ti vedea copii crescand, zburand la casa lor, de a nu-ti vedea nepotii,te simti nepregatit. A mai spus cineva ca omul de rand, care nu stie ce sa faca cu viata lui vrea una care sa dureze la nesfarsit... intr-adevar, de cate ori nu ne-am dorit sa vina aceasta tipa cu coasa? De cate ori nu am fi preferat sa ne ia la ea decat sa facem un anumit lucru? Dar e parsiva, nu vine cand o chemi, cand o doresti, vine atunci cand iti e lumea mai draga, atunci cand te astepti mai putin, atunci cand nu o mai iei in seama. Atatea mame au murit dand nastere pruncilor... cu ele a fost nemiloasa. Pe ele le-a pedepsit cel mai aspru...
Shakespeare, in Hamlet, a dat un citat celebru, Restul e tacere... adica o tacere vesnica, un abis fara raspunsuri, fara intrebari, fara nimic, doar liniste.
In concluzie, macar pentru o zi, iertati, cereti-va iertare, zambiti, iubiti, dati o imbratisare uitati de ura purtata pentru o anumita persoana, mergeti la inmormantari pentru ca si sufletul decedatului sa vina la a voastra, uitati de tot raul din lume si... sperati la mai bine, gaditi-va la toate lucrurile care va bucura, fie ca este o pajiste linistita si randunele zburand pe cer, fie ca este mersul la o petrecere, luati-va un moment de fericire, si impartiti-l cu persoanele din jur, radeti mai mult, credeti mai mult, iubiti mai mult, spuneti multumesc dupa ce ati primit ceva, si cu placere dupa ce ati oferit ceva. Contribuiti la ceva mai bine, decat la rau...