Dupa ce zilele trecute a fost cald, apoi frig, apoi polei, acum ploaia... rupere de nori... Lacrimi micute si reci pica din adancul cerurilor, spala pomii, spala plantele, ne ating usor... Nu inteleg de ce majoritatea oamenilor vad ploaia ca pe un lucru mohorat, trist, in timpul caruia nu ai ce face... Aceste lacrimi pot fi si lacrimi de fericire, te pot face sa iti gasesti un alter ego, sau sa te regasesti pe tine, din timpul copilariei. Mai stiti, cand eram mici... alergam la fiecare baltoaca si saream in ea, caci ne placea cum facea plici! Luam bete de pe jos si spuneam ca pescuim.. frunze! Alergam fericiti, cantam ploua ploua, babele se oo! Nu ne pasa ca daca alergam in ploaie fara pelerina sau umbrela vom raci, nu ne pasa ca ne vor certa parintii... Unde oare a disparut aceasta fericire? Cine ne-a furato? De ce acum evitam baltoacele odinioara adorate, pentru a nu ne strica "shuzii de firma"? Unde a disparut naivitatea aia? De ce ne-am ratat copilaria? Si mai ales... De ce refuzam sa ne bucuram de aceste nimicuri? De ce am devenit niste roboti care nu mai zambesc, de ce ne-am obijnuit cu rutina? De ce nu ramanem mereu copii... sau de ce nu ne pastram sufletul asemenea unui pusti de 4 ani?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu